NOUTATI

Studii despre turismul responsabil

Ideile de respect si responsabilitate au fost legate de turism incepand cu anul 1980, mai precis din momentul  in care acestea au fost mentionate in Declaratia de la Manila. Perspectiva turismului in tarile in curs de dezvoltare a fost obiectul unui grup critic „deosebit de vehement”, dar care acum se deplaseaza pe toate continentele, iar semnele primelor Centre turistice responsabile au fost legate de Goa în 1982 şi Sf. Anselmo, California, în 1984.
Problemele destinatiilor din tarile aflate in curs de dezvoltare  si din cele dezvoltate sunt similare, deoarece dinamica este aceeasi: consumatorul se adreseaza unei industrii pentru a consuma un produs. Totusi, exista o mare diferenta intre a vinde pe piata mondiala pantofi produsi intr-o fabrica in care se utilizeaza forta de munca locala, limitand si impactul asupra mediului, si a vinde turism. Pentru ca, atunci cand se vinde turism, fie ca vizitatorii sunt domestici sau internationali, consumul de bunuri si servicii implica un impact pe plan local semnificativ. Comunitatile se trezesc in coada listei de asteptare intr-un proces pe care nu-l pot controla, dar care le exploateaza sau, cel puţin, considera ca au o pozitie asimetrica cu privire la consumatori.
Sustenabilitatea turismului cere o gestionare a destinatiilor la nivel local care nu poate fi abordata doar de catre organizatiile internationale sau de tour-operatori si pentru care nu se pot realiza mari progrese doar la nivel national. Aceasta dinamica presupune un rol important al guvernelor si a autoritatilor locale, dezvoltarea de abilitati adecvate si, in multe cazuri, o schimbare culturala.  In acest context, cele mai importante critici care trebuie infruntate privesc slabiciunea guvernelor locale din tarile in curs de dezvoltare si lipsa atentiei cu privire la problemele de gestionare a turismului in multe destinatii din tarile dezvoltate.
Prima Conferinta Internationala privind Turismul Responsabil al Destinatiilor a avut loc la Cape Town, ca un eveniment special in cadrul Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea Durabila (WSSD), desfasurat în luna august, 2002. Turismul responsabil se refera la minimizarea impactului negativ si maximizarea impactlui pozitiv.
Astazi, cele mai bune practici in dezvoltare sunt cele legate de maximizarea impactului pozitiv privind sustenabilitatea economica, sociala si ecologica  si  gestionarea optima a efectelor negative.         .
Declaratia de la Cape Town este importanta deoarece contureaza o serie de prioritati care trebuie sa fie luate in considerare  in managementul destinatiilor si, in definitiv, de a incepe a gandi formele de turism responsabil din punct de vedere economic, social si de mediu. Asa cum afirma Krippendorf  in 1984, avem nevoie de „turisti rebeli si comunitati locale rebele”, iar o schimbare reala poate avea loc numai in destinatii unde turistii si Comunitatea se intalnesc intr-un spatiu care ar putea fi sustinut.
Poate ca unii spera ca previziunile Organizatiei Mondiale a Turismului au fost gresite, iar sosirile turistilor internationali nu vor ajunge la 1,6 miliarde in anul 2020. Dar din momentul in care tot mai multe persoane ajung sa aiba venituri mai mari, iar costurile de transport scad tot mai mult, este posibil ca numarul turistilor domestici si internationali sa creasca semnificativ. Trebuie sa invatam sa gestionam acest fenomen. Mai bine sa ne ocupam de acele aspecte care sunt identificabile , specific si masurabile, decat sa nu facem nimic.
Cum spune un aforism asiatic: “Turismul e ca focul. Cu el poti gati o supa, dat iti poti si da foc la casa”. Cartea lui Jost Krippendorf The Holidaymakers  contine reflectii asupra calatoriei intense ca instrument de compensatie si integrare sociala, fuga, comunicare, intrument pentru deschiderea mintii, libertate si autodeterminare, autorealizare si fericire.
„Accentul pus pe sine se manifesta aproape peste tot: turistul nu mai primeste ordine, le da. El vrea sa obtina cele mai bune de lucruri, distractie, sa fie rasfatat. Poate joaca un rol care i-ar fi imposibil sa si-l asume joace in viata de zi cu zi. Pentru un timp scurt, incearca sa para „Regele Oaspete” si sa fie tratat ca atare. El vrea sa aiba sentimentul ca este cineva. Un fel de auto-realizare, cel mai probabil in detrimentul altora.
Atat timp cat acestea vor ramane motivatiile predominante, atat timp cat tara vizitata si populatia ei vor fi considerate doar un mediu de vacanta,  ambient, nu exista nici o speranta pentru turism “mai bun” (Krippendorf, 1987).
Fragment din Turismi Responsabili de Paolo Grigolli

Razvan Papasima

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *