În zilele noastre, turismul este privit drept un fenomen economico-social şi cultural specific civilizaţiei moderne, intens implicat în viaţa societăţii, fiind automat influenţat semnificativ de evoluţia ei. Asta înseamnă că, prin caracterul şi conţinutul său, turismul are capacitatea de a antrena un vast potenţial material şi uman, motiv pentru care astăzi deţine un aport important în mediul economic şi social mai ales din prisma faptului că acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global şi ca un mijloc de diversificare a structurii economice.

Potenţialul turistic al României este foarte valoros, dar făcând o paralelă cu alte ţări din Centrul şi Estul Europei, performanţele de valorificare a acestor capacităţi sunt reduse, unul dintre punctele forte constituindu-l cadrul natural şi spaţiul rural românesc care dispune de un potenţial etnografic şi folcloric de mare originalitate şi autenticitate.
În România, spre deosebire de alte state europene dezvoltate, satul şi-a păstrat mult din autenticitate, rămânând o entitate bine integrată, întemeiată pe datini şi experienţe inedite, prin care fiecare individ se simte legat de comunitate.
În concepţia turismului responsabil, această formă de turism este un privită ca o metodă de conservare a cadrului natural, a tradiţiilor şi a obiceiurilor iar platforma pe care se desfăşoară este foarte bine definită, fiind proiectată special pentru a înlătura mondenitatea.

De-asemeni, pe lângă capacitatea de a conserva mediul natural şi identitatea comunităţii, turismul rural constituie o alternativă ce se înscrie în normele de protecţie locală; satul românesc defineşte continuitatea poporului românesc ca o adaptare la mediul geografic care a creat baza culturii şi a civilizaţiei noastre reuşind ca prin perpetuarea tradiţiilor populare, a folclorului şi a artei populare să păstreze într-o formă pură acest tezaur etnofolcloric. Toate aceste elemente de factură arhaică încă reuşesc să acapareze în societatea modernă un număr semnificativ de turişti dornici să se bucure de peisajul, tradiţiile, credinţa şi atmosfera pe care satul şi civilizaţia rurală românescă o crează.

Influenţa ideilor ecologiste pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltare a turismului rural mai ales în contextul în care stilul de viaţă socio-economic prezintă tendinţe de generalizare şi de uniformizare.
Din perspectiva turismului responsabil, spaţiul rural este privit sub dublă ipostază; mai exact, din perspectivă cantitativă, prin potenţialul de primire a teritoriului care poate fi natural sau antropic şi din perspectivă calitativă, prin activitatea sau prin valoarea turistică a teritoriului. Ambele laturi de abordare se înscriu în politica de dezvoltare a unui turism responsabil a cărui prim obiectiv este garantarea unei funcţionări ecologice, economice şi socio-culturale pe baza unei utilizări raţionale şi eficiente a resurselor.

Aşadar, în planificarea, dezvoltarea şi gestionarea unei activităţi turistice, trebuie să existe şi principiul responsabilitţii care trebuie promovat şi practicat atât de către comunităţile locale cât şi de către turişti, evidenţiind faptul că activitatea turistică are un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor diferitelor ţări de referinţă.